3 feb. 18

 

 

Salvia officinalis – Cea care salvează vieţi sau Salvatoarea sănătăţii

În cele mai multe limbi europene numele Salviei derivă din numele latin al plantei (Salvia officinalis), acesta provenind din latinescul salvere (a salva, a vindeca) indicând valoarea medicinală a plantei.

O legendă biblică spune despre Salvie că, după ce Fecioara Maria cu micul Isus în braţe, a scăpat de soldaţii lui Irod care o hărţuiau, ascunzându-se în tufele de Salvie. Fiind singură dintre plante care a primit-o şi a ajutat-o în acele momente grele, Maica Domnului a binecuvântat salvia, dându-i puteri vindecătoare, de aici şi denumirea populară de Palma Maici Domnului.

O altă legendă spune despre Salvie că este o plantă sacră, fiind adusă pe pământ chiar de zei. Se crede că Romani au adus-o în Europa din Egiptul antic. Salvia şi-a întărit reputaţia în evul mediu fiind considerată de către catolici soluţie anti malefica.

 

Conţinutul frunzelor de salvie

                Frunzele de salvie conţin: vitaminele, B, C şi PP, săruri minerale (k, Ca, P, Mg, Zn, Bo), acid ursolic, nicotinic, cofeic, clorogenic, picrosalvina, tanin, saponine, saponozide, mucilagi, gume, flavonoide, polifenoli, sitosterol, substanţe estrogene, azotat de potasiu, rezie şi aleo-rezine şi stigmasterol.

 

Proprietăţi terapeutice

 

Salvia acţionează în următoarele afecţiuni:

  • circulaţia defectuasa a sângelui, afecţiuni vasculare, hipertensiune, previne infarctul.
  • combate stările de nervozitate, depresii psihice, astenie de nervozitate, dureri de cap, pierderea memoriei, insomni, oboseală, paralizie.
  • obezitate, celulită, diabet zaharat, afecţiuni ale căilor bucale, amigdalite, reumatism.
  • afecţiuni reno-genitale: disfuncţiuni ovariene, menopauză, cistite, adenite, vaginită atrofică, dismenoree, tulburări ale ciclului menstrual, acţionezi în impotenţă şi frigiditate.
  • afecţiuni hepatobiliare cu normalizarea secreţiilor hepatice şi a funcţiilor veziculei biliare, hepatite, icter, deschinezie biliară, colite, balonări abdominale, stimulent al poftei de mâncare.
  • afecţiuni ale căilor respiratori superioare: laringite, faringite, bronşite cronice, astm, gripă, răguşeala, tuse, pneumonie, acţiune bactericidă asupra bariului Koch, oprirea transpiraţiei nocturne, în tuberculoză (în amestec cu lavandă).

 

De ce să mori când salvia îţi creşte în grădină?

 

Proverb promovat de celebră Şcoală de Medicină de la Salerno. Însăşi originea cuvântului Salvia ne indică valoarea terapeutică a ei, cuvânt care provine din latinescul salvare = a vindeca.

În Egiptul Antic se ştia că salvia protejează viaţa, dar în acelaşi timp erea folosită de femei pentru creşterea fertilităţi, obicei păstrat şi pe vremea romanilor, care numeau salvia

” iarbă sacră” şi care devenise pentru ei panaceu universal care vindecă toate bolile umane.

În România salvia a început să fie cultivată la îndemnul lui Carol cel Mare în grădinile mănăstirilor, de unde s-a extins mai apoi în culturile ţărăneşti. În sens strict medicinal erea folosită contra febrei, tusei, reumatismului, paraliziei şi epilepsiei.

Forme de utilizare în terapie

 

                            În majoritatea afecţiunilor se recomandă infuzia de flori şi frunze uscate de salvie, consumându-se câte 2 – 3 ceaiuri zilnic. Salvia se mai foloseşte şi sub formă de:

– Tinctură (20g frunze macerate 10 – 14 zile în 100 ml alcool) din care se iau 15 – 20 picături de 3 ori pe zi.

– Vin de salvie (80 g frunze uscate bine mărunţite de salvie se pun la macerat într-un litru de vin alb timp de 10 – 14 zile, din acest amestec se iau 2 – 3 linguri după masă în cazuri de astenie nervoasă, impotenţă sexuală, surmenaj fizic, psihic şi intelectual.

– Inhalaţi cu infuzie în caz de sinuzită.

– Gargară cu apă de salvie (200 ml infuzie de savie, 25 ml glicerină, 10 ml tinctură de lavandă şi 3g sare) folosită în caz de miros neplăcut al guri.

– Pulbere (frunze uscate măcinate cât mai fin la râşniţă de cafea) în caz de tulburări menstruale, bufeuri şi transpiraţi excesive, la menopauza (o linguriţă de patru ori e zi timp de 21 zile cu pauză 10 zile), presărată pe periuţa de dinţi pentru albire, întărirea gingiilor, miros plăcut al guri, cataplasmă din pulbere aplicată pe locul înţepăturilor de insecte.

– Compresele cu infuzie de salvie sunt ideale pentru regenerarea tenului.

– Băile cu salvie sunt foarte bune pentru înlăturarea oboseli.

– Pernuţele de salvie alungă insomniile.

– Oţetul de salvie (un litru oţet de mere îndulcit cu miere şi 50 g frunze de salvie se lasă la macerat 2 săptămâni apoi se strecoară) reduce senzaţia de balonare, înlătura starea de oboseală şi combate durerile reumatice.

– Decoctul combinat (se pun 3 – 4 linguri de sălvie mărunţită la macerat în jumătate de litru de apă timp de 8 – 10 ore după care se filtrează). Preparatul rezultat se pune deoparte iar planta rămasă după filtrare se fierbe încă o jumătate de litru de apă timp de 5 minute, după care se lasă să se răcească şi se filtrează încă o dată. În final se amestecă cele două şi se foloseşte preparatul obţinut intern, 1 – 2 căni pe zi sau extern sub formă de comprese sau băi.

Stiati ca ?

Salvia este cunoscută şi ca” Ceai de Provenţa” sau” Ceai Grecesc” pentru că se bea foarte mult în sudul Franţei şi în Grecia.

Ceaiul de sălvie contribuie la restabilirea ciclului menstrual dereglat, diminuează bufeurile de căldură (în menopauză), calmează sistemul nervos, foarte eficient în candidoză şi herpes genital.

  • Ceaiul de sălvie alungă spasmele intestinale coboară temperatura corpului, fiind astfel valoros în tratarea febrei. Băute zilnic 3 căni de infuzie de sălvie pe zi, timp de 30 zile, primăvara se purifică sângele şi se stimulează circulaţia sanguină.
  • Ceaiul de sălvie este un remediu util pentru femeile care doresc să-şi oprească lactaţia după ce am încetat alăptarea copiilor la sân, laptele încetând să mai curgă în câteva zile.
  • Uleiul de sălvie are efect anticanceros la etapa incipientă a maladiei.
  • Uleiul de sălvie calmează durerile musculare, reumatice nevralgiile.
  • Uleiul de sălvie elimină din organism complexul cu cationi de plumb.
  • Uleiul de sălvie amplifică protecţia nespecifică, manifestă activitate imunomodulatorie
  • Uleiul de sălvie majorează conţinutul de corticosteron din sânge.
  • Uleiul de sălvie reduce dependenta de fumat, reduce indicii majoraţi de insulină.
  • Uleiul de sălvie este foarte util în vindecarea artritelor, infecţiilor bacteriene, edemelor şi maladiilor infecţioase ale faringelui.
  • Utilizare culinară

       Frunzele de sălvie sunt utilizate foarte des în bucătăriile din zona Mediteraneană, Italia fiind fără îndoială ţară care foloseşte cel mai mult salvia.

Salvia aromatizează cu succes felurile cu carne roşie sau pui, mai ales cele cu viţel (carne ce este considerată fără gust)

Frunzele de sălvie prăjite în unt până când devin cafenii produc un sos simplu şi interesant, sos ce este foarte folosit la prepararea pastelor.

Frunzele de sălvie se combină uneori cu usturoi şi piper pentru cărnurile prăjite în ulei sau la grătar.

Frunzele de sălvie nu se combină cu alte ierburi mai delicat aromate, din cauza aromei lor puternice.

Utilizare cosmetică

      Salvia este folosită ca materie primă în fabricarea săpunurilor fine şi a detergenţilor de calitate. Uleiul esenţial de sălvie este des folosit în parfumerii în asociere cu uleiuri de lavandă, citrice, rozmarin şi trandafir.

Salvia intră în reţetele unor creme, ape de colonie şi loţiuni pentru bărbierit.

 

AVERTISMENT: este interzis consumul salviei de către viitoarele şi proaspetele mămici, care riscă să piardă sarcina sau să li se întrerupă lactaţia.

Descriere Sălvie officinalis

Familia: Labiatae sau Laminaceae, familie din care mai fac parte: cimbrul, cimbrişorul, măghiranul,

Oregano, lavandă, etc.

Denumire populară: Jaleş de grădină, Salbie, Sălvie de grădină, Jaleş brun.

Denumire ştiinţifică: Salvia officinalis.

Origine: Salvia este un subarbust originar din regiunea mediteraneană unde creşte în flora spontană, fiind cunoscută de pe vremea grecilor şi romanilor. Aria de răspândire în flora spontană este din Croaţia, Bosnia, Herţegovina, Serbia, Bulgaria, Albania, Macedonia, Grecia şi Peninsula Iberică.

Condiţii de creştere

PLANTARE: Salvia (Salvia officinalis) preferă locurile însorite, dar la fel de bine poate sta şi la semiumbră, nefiind pretenţioasă la tipul de sol, cu excepţia faptului că acesta să fie bine drenat. Cele mai bune rezultate le dă pe solurile fertile, adânci, bogate în calcar, calde, mijlociu structurate, acesta fiind motivul pentru care este important administrarea gunoiului de grajd şi a compostului pentru completarea deficitului de substanţe necesare unei bune creşteri.

Distanţele de plantare sunt 170 cm între rânduri şi 40 cm între plante.

Salvia prezintă toleranţă medie la secetă

Salvia rezistă până la -15 grade, trecând cu succes peste iernile geroase dacă este acoperită cu resturi vegetale.

ATENŢIE Nu este recomandat plantarea Salviei în apropierea drumurilor, deoarece aparatul foliar prezintă porozitate şi în felul acesta reţine praful destul de uşor.

ÎNMULŢIRE: Salvia (Salvia officinalis) se poate înmulţi prin însămânţare direct în câmp, prin însămânţare în răsadniţe reci sau calde în zone protejate (sere sau solarii) sau prin butaşi.

    Prin seminţe: Semănatul în răsadniţe se face în rânduri la o distanţă de 15-20 cm între rânduri. Răsadurile de sălvie se plantează de preferat toamna sau primăvara când nu mai sunt temperaturi negative.

    Prin butaşi: Putem recolta butaşi de sălvie erbaceei primăvara sau semilemnificati la sfârşitul luni iulie şi toată luna august. Pentru o rată mai bună de înrădăcinare se recomandă folosirea hormonilor de înrădăcinare şi a pastilelor de turbă speciale pentru butăşit.

 

Lucrări de întreţinere: Primăvara când încep să se contureze rândurile, se execută prima lucrare care constă în plivitul pe rând şi prăsitul între rânduri.

Când plantele formează a treia perechie de frunze se răresc la 25 cm.

                                         În primul an de vegetaţie creşterea plantelor de Sălvie fiind lentă se impune combaterea buruienilor la timp.

                                         În anul al doilea ritmul de creştere se intensifică plantele formând un număr mare de lăstari (peste 100). De aceea începând cu anul al doilea primăvara devreme se înlătură din cultură lăstari lignificaţi prin tăierea la 8 – 10 cm, lucrare ce stimulează regenerarea plantelor şi formarea de lăstari tineri.

În următori ani de cultură (8 – 10 ani), lucrările de întreţinere ce constau în tăierea tulpinilor la 8 – 10 cm înălţime de la sol, solul se lucrează la nevoie, obligatoriu fiind o praşilă după recoltare.

Boli şi dăunători: Făinarea – care se manifestă printr-un înveliş alb păstos pe frunze.

Rugina – care apare pe peţiol şi pe dosul frunzelor sub forma de pete violete sau violete – roşietice.

Ca măsuri curative se aplică 2 – 3 tratamente cu sulfat de cupru 1 în perioada aprilie, mai, iunie.

Recoltarea frunzelor de sălvie se face înaintea înfloriri şi apoi de 2 – 3 ori pe an în decursul veri şi al toamnei, recomandat fiind să se culeagă imediat ce roua s-a ridicat.

Uscarea frunzelor de sălvie se face în camere bine aerisite, în locuri umbrite, pentru a nu pierde din uleiul eteric.

Păstrarea frunzelor de sălvie proaspete se poate face la frigider, ferite de umezeală, în felul acesta se pot păstra câteva zile, iar cele uscate se păstrează la loc ferit de lumină, umezeală şi aer, în aceste condiţii se pot păstra până la 2 ani.

 

Surse de inspiraţie: Sănătate şi arginţi – Liliana Badea

Păun E. Şi Colaboratori

Tarancutaurbana.ro

Lataifas.ro


Category: Tratamente naturiste

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *